7 septembrie 1812

                                 de Vasile Marian

 

În acea zi blestemată

De care se vorbea odată

S-au înfruntat doi mari titani

Băgând spaima în a lor căpitani

Lupta mult nu va dura

Dar ostaşii greu vor îndura

Căci iadul se dezlănţuie

Satana pe toţi să-i înlănţuie

Într-o parte , Napoleon stătea

Ofensiva , el o pregătea

La est , Kutuzov se afla

De bătrâneţe încontinuu răsufla

Ruşii la icoană se închinau

La Fecioară să câştige se rugau

Francezii de Revoluţie îşi aduceau aminte

Mărşăluind în ale lor albastre veşminte

Când tunurile începeau să urle

Proiectile peste soldaţi să azvârle

Se încheia a Apocalipsei profeţie

Moartea se afla în a ei măreţie

Iar generalii emiteau ordine de atac

Diavolului să-i facă pe plac

Barclay de pe baricade privea

Cum un nor negru înspre el venea

Era unul din cei patru călăreţi

În urma lui , ai Imperiului husari măreţi

Artileria în Murat , mareşal trăgea

În bieţii tineri , ghiuleaua se răsfrângea

Unde era libertatea , fraternitatea , egalitatea

Grenadierii se întrebau dacă aceasta este realitatea

Să-ţi dai viaţa pentru împărat

De miile de proiectile să fi secerat

Garda imperială cântând se îmbărbăta

Curaj , imediat aceasta căpăta

Căci , ei erau trupe de elită

Aveau să intre în cetatea moscovită

Totuşi , asta conta mai puţin

Când baioneta intra prin al tău intestin

Peste tot , numai moarte , foc , şi sânge

Icoana Maicii Domnului pe copii îi plânge

Baragtion pe ai lui oameni îi pregăteşte

Preotul pe ostaşi îi miruieşte

A lor luptă este o cruciadă

Nu vor să-l lase pe ţar să cadă

Sunt în stare să-şi omoare fratele

Ca să-şi spele păcatele

Nu e război , nu e nici pace

Pe câmp apar roşiatice băltoace

Mai degrabă  totală nebunie

Este a răului grandioasă orgie

Micul sat devine o sodomă

Treptat , în praf şi pulbere se transformă

Aceasta nu este lucrarea Domnului

Ci este raţiunea omului

Minte ce a putut să creeze

Arme cu care să îngenuncheze

Micul plutonier urla de durere

Lucifer se desfăta în a lui plăcere

Generalii îşi îndepliniseră misiunea

Inamicul rupsese formaţiunea

Beningsen , trupele îşi aduna

Gerad , divizile le împreuna

Ce nu ştiuse comandantul german

Că avea un redutabil duşman

A lăsat fii mamei patrie să ardă

Să treaca Napoleon cu a lui hoardă

Oaste ce şi ea era risipită

De moral total lipsită

Cum puteai rămâne patriot

În acele clipe trebuia să fi  chiar idiot

Călcând printre ale camarazilor tăi oase

Realizând că din război nu poţi trage foloase

Kutuzov , bătrân , beţiv nu credea

Ce print-un singur ochi vedea

Tricolorul prin a lui sticlă se reflecta

Până şi ultimul regiment defuncta

Luptând de ani de zile pentru al tău popor

Ştiind că mâine vei fi în al vrăjmaşului cuptor

Nici măcar vitejii cazaci

N-au îndrăznit să apese pe trăgaci

Caii lor au fost speriaţi

De sabiile dragonilor decapitaţi

Satul a fost scena unui genocid

Cine putea opri acest fratricid

Saxoni , italieni şi polonezi

Şi-au dat duhul împreună cu mii de francezi

Cadavrele lor vor umple cimitirele din Paris

Astăzi , ei istorie au scris

Poveste ce este fără sens

Nimic nu se mai înţelege de fumul dens

Numai Doamna cu coasă apreciază

De sufletele celor căzuţi beneficiază

Ale văzduhului ciori mişună

Printre resturile celor căzuţi se adună

Napoleon , corsican , al Franţei împărat

Cu mareşalii priveşte spre oraşul îndepărtat

Neştiind , că nu peste mult timp

Va veni alt anotimp

Marea Armată bine nu va sfârşi

Ney cu câţiva oameni din Rusia va ieşi

Asta este o istorisire pentru cei tineri

Să nu aibe ale strămoşilor reţineri

Lupta să o ducă cu a Pământului lege

De vraja despoţilor să se dezlege

Poruncile date de al ţarii rege

Pe toate tineretul să le nege

Ideologia unui dictator demonic

Să pară pentru ei ceva ironic

Dar mai presus de toate să-şi amintească

Până la sfârşitul veacurilor să se vorbească

Că la Borodino , de lângă Moscova sat

S-a dus un război cum puţini au visat

Că a împăraţilor cruntă înverşunare

A ramas peste generaţii , o dulce răzbunare

Şi să ia pe veci aminte

Nu cumva să iasă din a lor minte

Că următoarele cuvinte sunt adevărate

În război , îţi ucizi propriul frate.