Poezii din suflet de Vasile Marian

  Andromeda                                         de Vasile Marian     Prin grote   reci adânci întunecoase Stalactite ascuţite , bălţi vâscoase Perseu cu torţa lumină face Nodul Meduzei pe tot îl desface   Labirint făr’ de sfârşit Deloc Perseu n-a zăbovit Scutul Atenei pe umeri greu De vrei viaţă lungă , tre’ să-l porţi mereu   Şi dete Perseu de necaz De ai s-o vezi , v-a încremei al tău obraz Dar viteazul fu cu băgare de seamă Na Meduză la moarte te înhamă !   Părul ei plin de reptile Zbierături , au fost inutile Căci de urâţimea ei a fost răpusă La chinuri mari fu supusă   Cade ca un fulg , femeie abominabilă Iar privirea ei , irezistibilă Vis , dus de curenţi spre cascade Pe resturile celor morţi ...

    Nopţi de iarnă                                de Vasile Marian   E trecut de miez de noapte În casă nu se mai aud nici şoapte Doar paşii mei mai vorbesc Imitând un dans sârbesc Căci de stare nu am parte Dormi , culcă-te vorbe deşarte Oare ce să faci la ai tinereţei ani Când nu te interesează de avere , bani Nici de un preastrălucit viitor În viaţă totul este trecător Încremenind în sarcofagul numit pat Gândul la drăguţă te-a înviat Urletul unui câine în a întunericului moarte Este cântul de care ai parte Orele petrecute în oglindă Într-un fel te destindă Lumina aprinsă în odaie Somnul de tot taie Iar nopţiile   devin una Unice precum Luna Magie ce doar iarna are loc Când e frig şi de cojoc.

  Răutate fără de sfârşit                                     de Vasile Marian     Noi , cei buni suntem prinşi De răutatea compatrioţilor surprinşi Sufletele noastre bune , exilate În acest iad , de lumină izolate Patria , o numeai odinioară mamă Acum de ai ei fii îţi este teamă Conducătorii , ai duşmăniei părinţi Tu îi vedeai ca pe nişte sfinţi Deodată , totul îţi este clar Aproapele tău , adevărat măcelar Cum Cain pe Abel l-a ucis Ei fratricid să comită s-au decis Gândurile cele mai curate Imediat de dreptatea lor demolate A fraţiilor lege criminală Este a ta suflare finală Pentru că mâine eşti condamnat Că exişti , de popor eşti damnat Masca neagră a călăului o vezi O moarte rapidă , prevezi Dar toate acestea sunt deşarte Aceste vise , prea depart...

  Revoluţie industrială                       de Vasile Marian   Dimineaţa mă trezesc , noaptea cu paşi înceţi moare Gâtul mi-e uscat , tuşesc capul mă doare Mâna o duc către frunte , sănătos tun , boala-i o iluzie Adevărul totuşi , parcă nu mai vine întârzie Pletele mele  negre , curgeau până-n umeri Mii de fire brune , nu aveai cum să le numeri Acu sînt ciudat , călugăr catolic , posac Neonul , divina lumină a ăstui veac Castele cu ferestre zeci , turnuri până la cer Din ele iese fum nu-i sabie de cavaler Nu-s cântece de luptă , viteji îmbrăcaţi în zale Ci tropăit de muncitori , venind grăbiţi din vale Negrii ca tuciu-n frunţi , muncesc fără oprire Oasele îi dor , a dracului asuprire Cerul plin de fum , soarele dispare Razele lui blânde , acu’ usturime , pe piele înţepare Gându-mi fuge amintirile sînt vii Pe străzi zăresc o dro...

  Frumoasa de pe cer                                     De Vasile Marian   O , tu Lună , ce frumoasă eşti Numai tu mintea mi-o înebuneşti În miez de noapte pe bolta cerului apari Ca un înger printre nori îmi pari Al tău chip de regină luminat De miile de stele e încoronat Să dăinuiască în a întunericului lume Şi în Univers să-şi facă renume La fereastră să privesc mă îndemni Nu ştii cât de mult pentru mine însemni Cu a norilor rochie eşti îmbracată Inima îmi este acum împăcată Către nesfârşit tinzi să te înalţi Spre paradis ,   parcă te salţi Măreţia ta să mi-o arăţi Să mă vrăjeşti şti că poţi Fazele tale dragă Lună   îmi arată Mişcariile unei muze în a nopţii serată De la o măreaţă depărtare Răspunzi la a mea pământească chemare În a negura-i tăcer...

  7 septembrie 1812                                  de Vasile Marian   În acea zi blestemată De care se vorbea odată S-au înfruntat doi mari titani Băgând spaima în a lor căpitani Lupta mult nu va dura Dar ostaşii greu vor îndura Căci iadul se dezlănţuie Satana pe toţi să-i înlănţuie Într-o parte , Napoleon stătea Ofensiva , el o pregătea La est , Kutuzov se afla De bătrâneţe încontinuu răsufla Ruşii la icoană se închinau La Fecioară să câştige se rugau Francezii de Revoluţie îşi aduceau aminte Mărşăluind în ale lor albastre veşminte Când tunurile începeau să urle Proiectile peste soldaţi să azvârle Se încheia a Apocalipsei profeţie Moartea se afla în a ei măreţie Iar generalii emiteau ordine de atac Diavolului să-i facă pe plac Barclay de pe baricade privea Cum un no...