Frumoasa de pe cer

                                    De Vasile Marian

 

O , tu Lună , ce frumoasă eşti

Numai tu mintea mi-o înebuneşti

În miez de noapte pe bolta cerului apari

Ca un înger printre nori îmi pari

Al tău chip de regină luminat

De miile de stele e încoronat

Să dăinuiască în a întunericului lume

Şi în Univers să-şi facă renume

La fereastră să privesc mă îndemni

Nu ştii cât de mult pentru mine însemni

Cu a norilor rochie eşti îmbracată

Inima îmi este acum împăcată

Către nesfârşit tinzi să te înalţi

Spre paradis ,  parcă te salţi

Măreţia ta să mi-o arăţi

Să mă vrăjeşti şti că poţi

Fazele tale dragă Lună  îmi arată

Mişcariile unei muze în a nopţii serată

De la o măreaţă depărtare

Răspunzi la a mea pământească chemare

În a negura-i tăcere

Mă asculţi cu cea mai mare plăcere

Dragostea să ţi-o dăruiesc

Ore în şir să te iubesc

Dar când răsăritul pune limite

Către realitate ne trimite

Ale noastre intime oscilaţii

Sper că nu sunt ultime relaţii

Că te vei întoarce îmi promiţi

O nouă vizită sper că nu omiţi

Damă a întunericului te numeşti

În sufletul meu veşnic trăieşti.