Nopţi de iarnă

                               de Vasile Marian

 

E trecut de miez de noapte

În casă nu se mai aud nici şoapte

Doar paşii mei mai vorbesc

Imitând un dans sârbesc

Căci de stare nu am parte

Dormi , culcă-te vorbe deşarte

Oare ce să faci la ai tinereţei ani

Când nu te interesează de avere , bani

Nici de un preastrălucit viitor

În viaţă totul este trecător

Încremenind în sarcofagul numit pat

Gândul la drăguţă te-a înviat

Urletul unui câine în a întunericului moarte

Este cântul de care ai parte

Orele petrecute în oglindă

Într-un fel te destindă

Lumina aprinsă în odaie

Somnul de tot taie

Iar nopţiile  devin una

Unice precum Luna

Magie ce doar iarna are loc

Când e frig şi de cojoc.